Nu a venit...doar am intarziat 5 minute...nu, nu cred ca ar fi putut sa plece doar pentru atata si doar locuieste chiar in aceasta scara. Nu inteleg, eu stau aici de aproape jumatate de ora...Poate maine...
   Agatat de doi prieteni ajung repede intr-un taxi. Conversatie monotona ,"Ce faci?...Bine, voi?...Zi grea..", un zambet, o poanta, nimca nou.
"Aha, uite si cimitirul!" mi-am zis; ce alb este gardul. Chiar pot sa numar crucile...1,2,3...6...9..oh, este prea repede.    Ciudat nu?! Un gard alb, prea orbitor pentru aceasta ora tarzie a noptii. Si totusi cateva cruci au izbutit sa-mi excite retina...sau poate mi-am imaginat. Sa-mi fie atat de frica incat nu pot sa-mi dau seama de realitatea formala a lucrurilor? E doar un gard la naiba! EU SUNT IN VIATA!
   "Ce este mai, esti cam abatut?". "Nimic, doar oboseala...", ah, era sa uit, ala este locul buniicii mele...